Citat din KATO în aprilie 5, 2019, 9:07 pm

CUM TE VINDECI DE DOR ÎN PLAN SPIRITUAL ŞI VIRTUAL?
Asta a întrebat cineva. 
Asta răspund eu la o astfel de întrebare, ca viziune a mea, psiho-spirituală:

Interesant că ai scris "vindeci". Deci percepi dorul ca pe boală. 
Dar dorul nu este o boală, şi dacă ajungi să conştientizezi asta, atunci automat te-ai... "vindecat"  Este normal sa ne fie dor de ceva, cineva, eu zic ca asta face parte din frumusetea vietii, in plus dorul il percep ca o forma a iubirii, si nu as renunta la iubire, nu as incerca sa o "vindec" niciodata. 
Sunt curios de ce privesti dorul ca pe o boala ce trebuie vindecata? Logic ar fi ca te face cumva sa suferi, simti suferinta. 
Dar dorul este legat de ceva placut, de fapt, o amintire placuta, o stare placuta, o situatie placuta, un om placut, drag. 
Mi-e dor de mama mea, care a trecut dincolo, si de oameni dragi, pe care nu i-am vazut de muult timp, dar nu as "vindeca" acest dor care imi reaminteste cu placere de ei. 
Suferinta as zice ca vine din sentimentul separarii, mai ales dacă separarea pare a fi completă, iremediabilă, definitivă, irevocabilă, si eu am rezolvat asta invatand sa ma simt "conectat" la ei, oriunde ar fi, oricat de departe, in orice plan, purtand amintirea lor cu placere si iubire in sufletul meu. 
Cu alte cuvinte, am convingerea ca nu suntem complet separati niciodata, si ca simpla evocare realizeaza o conectare, ce poate fi constientizata, simtită, sufleteste. 
Spațiul şi timpul pot fi transcense cumva prin conectarea mentală şi sufletească. Percepem timpul liniar, percepem spatiul ca avand mai multe dimensiuni ca ceva ce ne separa corporal, de aceea avem percepția senzoriala, data de corporalitate, a separarii.
Dar timpul, dupa cum zic si unii fizizlcieni, doar pare liniar, iar sufletul se poate "deplasa" in timp asa cum noi corporal ne deplasam prin spatiu. 
Vezi Corrado Malanga - Partea sufletească se deplaseaza pe axa timpului cum vrea (este nonlocala temporal), cea a spiritului in spatiu (este nonlocala spatial), si cea mentala pe axa energiei (este nonlocala energetic).
Deci trăirile sufleteşti ne poarta in timp, calatorim temporal astfel, si nu este nimic rau in asta, doar insuficienta si excesul ar fi daunatoare, blocajul de tip respingere prea mare (insuficienta) sau atractie de tip dependenta prea mare (blocare in trecut sau viitor).

Faptul ca am credinta in "viata dupa moarte" ma ajuta sa stau linistit ca voi revedea spiritele celor dragi, candva, in eternitate, deci nu am "pierdut" nimic iremediabil, doar se transforma formele de relationare. 
Faptul ca constientuze ca pot "calatori" sufleteste temporal, ma ajuta sa ma conectez cand vreau cu cine vreau. 
Faptul ca constientizez ca spiritul meu este nonlocal spatial ma ajuta sa ma transcend spatiul pt conectare. 
Faprul ca constientizez ca partea mentala este nonlocala pe axa enegiilor, ma ajuta sa imi schimb starea de constiinta, constient, sa trec de pe o gama de frecvente pe alta. 
Nu sunt un "maestru" in asta, ci un incepator, dar constientizarile astea au rol foarte mare, important, o utilitate, o valoare reală.

Daca poti sa te gandesti cu iubire la ceva, cineva, automat te simti conectat, si nu simti nici o suferinta in asta, ci ceva placut, relaxant, calmant, o siguranță... 

https://www.facebook.com/katona.nicolae/posts/2188477341196195