SUFERINȚĂ, DESTIN, ECHILIBRU ȘI ARMONIE. Care e părerea ta?
SUFERINȚĂ, DESTIN, ECHILIBRU ȘI ARMONIE
Care e părerea ta?
PN - Poate suferinta ne arata ca nu suntem pe calea destinului nostru, poate nu suntem in armonie cu noi insine.
Kato - Putem privi și din alt unghi asta: nu suntem în armonie tocmai deoarece este înscrisă în destinul nostru suferința...
Și viața ar fi ca un antrenament de menținerea echilibrului și armoniei în niște condiții foarte... dificile, ca să zicem așa.
Nu cred că e în destinul omului să fie în echilibru și armonie, ci este acest efort continuu de menținere pe o linie de plutire echilibrată.
Când te crezi bine echilibrat apare mereu câte unu care face tot ce știe să te scoată din starea ta echilibrată, sau apar ceva schimbări din mediu care te/ îți cam dau peste cap... 
Ce zici, cum simți legătura asta: suferință - destin - echilibru și armonie, din perspectiva ta unghiulară?
Suferința e inerentă, căci nimeni nu e perfect. De aceea nu o corelez cu destinul, ci cu imperfecțiunea umană. Tot din același motiv, al imperfecțiunii, nu putem fi continuu în echilibru și armonie.
