iubirea

Dacă vrei să fii iubit de ceilalți așa cum ești, trebuie să-i iubești pe ei așa cum sunt – reciprocitate, rezonanță.
Dar dacă tu nu te iubești așa cum ești, nici alții nu te vor putea iubi așa cum ești, căci ce este afară reflectă ce este înăuntru, iubirea față de tine, care este… inexistentă – reciprocitate, rezonanță.
Nu vei putea iubi cu adevărat pe cel ce nu se iubește pe el însuși, nu vei putea reflecta iubirea sa, prin reciprocitate, rezonanță, deoarece ar fi cumva împotriva sa, a voinței sale, să proiectezi în el ceva ce el nu poate accepta, și respinge.
Dacă el nu se iubește, nu îl poți forța să se iubească, să te iubească, impunându-i iubirea ta, dar îl poți sprijini și ajuta, cu compasiune, să poată accesa diin nou starea de iubire, prin înțelegere și acceptarea faptului că nimeni nu este perfect, și toți greșim în viață, toți experimentăm, vina, rușinea, durerea, suferința.

Toți ne simțim uneori slabi, neputincioși, vinovați, rușinați, defecți, și asta ne face să credem că nu merităm iubire, că merităm o pedeapsă, privarea de iubire, și ne autopedepsim singuri, ne judecăm și ne condamnăm.
Dar iubirea nu este un instrument de recompensă sau pedeaspă, deși așa pare multora, ce încearcă să îl manipuleze în acest fel instrumental, obiectual.

Răul din noi atrage în viața noastră răul dinafară, la fel și binele nostru minunat, prin rezonanță, consonanță.

Cred că Isus cam asta încerca să explice prin a fi bun cu cei răi, a fi în disonanță, nu în consonanță cu răul, ca să nu atragi răul altora, prezent în viața altora, în viața ta, să nu rezonezi prin reacțiile tale cu așa ceva.

Unii oameni cred că dacă ei sunt buni, nu atrag oameni răi și răutatea, căci cum suntem așa atragem.

Dar există om bun 100%, fără pic de răutate?

Atragem ce gândim și aducem în atenție, predominant, chiar și lucrurile de care ne este frică, căci de ce ți-e frică nu scapi, până nu scapi de frică.

Deci nu ajunge să fii doar bun, ci este necesar să nu dezvolți frică față de ceva, ca să nu atragi ceea ce nu vrei, în viața ta.

În plus, la Isus nu veneau oameni geniali, buni ca el, ci păcătoși, bolnavi, suferinzi care aveau nevoie de sprijin și ajutor, la fel cum doctorul bun și sănătos atrage oameni bolnavi, care nu din bunătatea lor s-au îmbolnăvit și au nevoie de tratament și îngrijiri medicale.

Ca să spunem așa, fiecare om își îndeplinește funcția sa, și atrage oameni care au nevoie de el, funcțional.

Să iubim oamenii, dar nu și răul pe care îl fac, și care îi face să iasă din sfera de umanitate și omenie, a spus cineva.