Poți fi liniștit dacă nu poți ierta?

Iartă-i pe cei care ți-au greșit, nu pentru că ar merita iertarea, ci pentru că tu meriți liniștea.”  Proverb din înțelepciunea populară.

Proverbul nu afirmă că ei nu ar merita iertarea, nu pune în discuție meritul celorlalți de a fi iertați.

Ci doar pune accentul pe meritul tău, pe faptul că iertarea îți aduce liniștea mentală și sufletească, ca efect, și că tu meriți liniștea asta, altfel spus merită să o ai, și tu poți face ceva important și util pentru asta.

Tu poți dobândi liniștea, și dacă poți, asta înseamnă că o meriți.

Dacă nu poți, nu o meriți, căci nu ai făcut ceea ce era necesar ca să meriți asta.

Nici nu mai contează de fapt dacă merită sau nu ceilalți să fie iertați, căci tu meriți să fii liniștit, de aia e bine să îi ierți pe toți, fără a mai judeca meritele lor.

În esență este vorba de un determinism cauzal, de legi cauzale, cu care oamenii pot jongla, dacă le cunosc și le înțeleg bine, pentru a înțelege câștigul și pierderea, transformarea.

Dacă nu poți ierta, este destul de clar faptul că nu poți fi liniștit, ești agitat, ești setat pe a judeca și condamna pe alții, ești nervos, în tensiune și stres, îți faci planuri de răzbunare, etc.

Este ca și cum ai mai mult de pierdut dacă nu ierți, și mai mult de câștigat dacă ierți.

Ceea ce consideri a fi de neiertat te macină într-una, te ține în neliniște, te agită instant când te gândești la asta, la greșelile de neiertat ale altora față de tine, și cele ale tale față de alții.

Să consideri că ai făcut ceva de neiertat, grav, te poate menține în starea de tensiune și stres continuu, ce duce la îmbolnăvire, în final, inevitabil, căci nu te mai poți relaxa, nu mai poți reinstala liniștea mental-sufletească. Dacă te blochezi în activarea nervoasă simpatică, de fugă sau luptă, și nu mai poți trece pe cea parasimpatică, de relaxare și odihnă, rezervele tale energetice se vor consuma prin tensiunea continuă, și vei claca, inevitabil, la un moment dat.

Bine-nțeles că acest câștig și pierdere sunt relative, ele făcând parte dintr-o transformare, care are loc prin procese de compensare.

Lași ceva de la tine, dai ceva, pentru a primi ceva în schimb, cam așa ar suna privind de la alt nivel de interpretare.

Pierd ceva pentru a câștiga ceva, dar de fapt este vorba de un schimb, o transformare.

De cele mai multe ori, câștigul și pierderea sunt doar imaginare, simbolice cumva, ca în cazul în care este vorba de mândria ta, orgoliul tău, stima de sine.

Ele există doar în  mintea ta, dar aceste concepte îți influențează mult viața, liniștea.

Dacă este necesar să ierți pe cineva, asta înseamnă că ai suferit cu ceva din cauza lui, ai fost prejudiciat cu ceva, poate numai cu vorba, nu și cu fapta.

Deci neplăcerea resimțită, suferința, pierderea, prejudiciul, sunt relative, subiective, pot să nu fie obiective, obiectuale, materiale, ci să vizeze doar demnitatea ta, orgoliul tău, mândria ta, stima ta de sine, etc.

Tu reacționezi la evenimente conform modului tău de interpretare, conform unor tipare de reacție, subiective, personale.

 

Dacă ai fi cumva convins, din clipa asta, că nu există nici un orgoliu de fapt, nici o mândrie, nici o stimă de sine, sau dacă ai fi convins că nimeni și nimic nu le poate afecta, atunci ai trăi mult mai liniștit, nu ai mai lua vorbele altora drept atac personal, drept ceva ce ar trebui să te neliniștească, să te facă să simți neplăcere, suferință, să te facă să reacționezi pentru a te apăra sau contraataca, a judeca, a condamna și pedepsi. Nu-i așa?

A te simți victimă, a te simți agresat, atacat, în pericol, toate astea au legătură cu fricile și teama ta, cu ceea ce consideri că poate afecta integritatea ta.

Iar vorbele cuiva nu te pot afecta, de fapt, decât dacă tu le permiți să te afecteze, prin faptul că tu interpretezi vorbele lui drept o agresiune, și că ar putea să te afecteze, conform unui scenariu mental construit în mintea ta.

Dacă devii convins că nici o vorbă nu te poate afecta, dacă tu nu te lași efectat de ele, vorbele vor trece pe lângă urechea ta, fără a reacționa automatizat, din obișnuință, negativ, la ele.

Te poți enerva, supăra, pe cel ce aruncă vorbe grele, sau poți simți compasiune pentru faptul că defulează, la supărare, nervozitate, fiind într-o stare negativă, de suferință poate, care nu îi aduce nimic bun de fapt.

Excepție cazul în care defularea îi aduce liniștea, prin detensionare, și apoi se poate relaxa.

Deci lasă omul să se descarce, verbal, fără a reacționa, sau ferește-te din calea lui dacă nu se descarcă doar verbal, înțelegând că este tensionat, și poate să nu fie tensionat din cauza ta de fapt, iar când se liniștește, poți să îl întrebi de ce este supărat, și dacă îl poți… ajuta cu ceva.

Cum este afectat de fapt orgoliul tău, mândria ta, stima ta de sine? 

Ai putea descrie în mod exact asta?

Unde sunt situate ele, unde există orgoliul tău, mândria ta, stima ta de sine?

Tu le întreții, sau sunt un fel de entități care există independent de conștiința ta?

Sunt create de tine, sau de altcineva, altceva?

Cum arată ele, în mod normal, le-ai putea descrie?

Dar când sunt afectate, ce se schimbă la ele, ce schimbări suferă și cum?

Subiect foarte bun de meditație, să înțelegi ce naiba protejezi, ce te neliniștește și te agită de fapt, și îți face viața mai grea, mai neplăcută…

”Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac.” 

Tu poți ierta, dar ei nu sunt astfel absolviți automat de efectele faptelor lor.

Nu ajunge să ierte Isus, dacă Dumnezeu nu îi iartă, altfel nu zicea asta.

Tu poți ierta pe cineva, dar legea să îl judece și să-l condamne la o pedeapsă.

Un om simplu nu poate întelege de ce să ierte pentru binele altuia, mai ales dacă acel altul a greșit față de el, i-a creat un prejudiciu, o neplăcere.

Omul simplu trebuie să înțeleagă binele lui, în primul rând.

Dacă înțelege că obține ceva bun din asta, un beneficiu real, atunci e bine pentru el, poate ierta. Nu orice, nu oricât, desigur, ci cât îi pare că înclină lui favorabil balanța câștig/ pierdere, costuri/ beneficii.

Pasul doi ar veni apoi prin conștientizarea faptului că, dacă toți ar ierta astfel, și el ar fi iertat de ceilalți, și asta este spre beneficiul tuturor, general, să ne iertăm, în loc a ne pedepsi unii pe alții.

 

Iertarea cred că se supune și ea principiului ”insuficiența și excesul sunt dăunătoare”.

Și în cazul acesta am avea de analizat ce înseamnă insuficiența și excesul.

Insuficiența ar fi să nu poți ierta nimic, sau mai nimic, nici pe cei care greșesc fără de voie față de tine, de exemplu.

Sau să nu îți poți ierta copiii, e un alt exemplu bun.

Un subiect bun de meditație este: de ce îți poți ierta copiii tăi mult mai ușor decât pe alți oameni, alți copii care nu sunt ai tăi?

Alt subiect: îți ierți copiii cu adevărat, sau te păcălești cumva că i-ai iertat?

Cine nu are copii poate să se relaționeze la frați, surori, părinți, dar experiența cu copiii tăi este… deosebită, căci sunt ”produsul” tău, ”creația” ta.

Alt subiect: ai preluat sau nu tipare de la părinții tăi, privind iertarea?

Ierți așa cum ai fost tu iertat de părinți, la rândul tău, sau altcumva?

În general, modul în care părinții s-au comportat cu noi, ni se imprimă destul de adânc în modul nostru de gândire și comportament.

Deci dacă ai fost iertat ușor când erai mic, normal ar fi să ierți și tu mai ușor, și invers, dacă părinții nu prea te iertau, și tu la rândul tău ierți mai greu.

Deci dacă simți că ierți cam greu, că ți-e dificil să ierți, la modul general, întreabă-te cum erai tu iertat de părinții tăi, poate conștientizezi existența unui astfel de tipar, și adevărul te va putea…. elibera, din acest tipar.

Este posibil să îți fie greu să te ierți și pe tine însuți, deoarece părinții tăi nu te prea iertau, te certau, te făceau să crezi că greșelile tale sunt de… neiertat, și că meriți să fii certat și pedepsit, nu iertat.

Cu excesul pare un pic mai complicat, căci nu prea ne putem imagina cum este să ierți prea mult, nu-i așa? 🙂

Eu aș vedea acest exces în modul în care nu ai reacționa pentru păstrarea integrității tale psihice și corporale, adică te-ai lăsa prejudiciat într-un mod autodistructiv, ca să zicem așa, fără reacții de protecție, apărare.

De exemplu te-ai lăsa victimizat de către un psihopat pe care l-ai ierta mereu și nu te-ai proteja de influența sa negativă, distructivă.

Excesul, deci, îl percep a fi reflectat de faptul că situații speciale necesită măsuri speciale, iar a ierta nu trebuie perceput drept a fi totuna cu a nu te proteja pe tine însuți, integritatea ta.

Subiect de meditație: poți ierta pe agresorul tău, dar să fii de acord totodată că trebuie să-și ispășească pedeapsa, conform legii?

Ce s-ar întâmpla dacă toate tribunalele ar da verdictul de iertare tuturor celor acuzați, indiferent de faptele lor, și nimeni nu ar fi condamnat?

 

Cineva spunea: ”am observat că chiar daca ierți acea persoana care ți-a greșit, va face din nou, îți va greși iar, va repeta același lucru. Oare iertarea nu este catalogată naivitate și prostie? Pentru că tind să cred că cei iertați așa consideră, o slăbiciune din partea noastră, o vulnerabilitate…”

Eu cred că nu toți oamenii sunt la fel, nu toți judecă astfel, dar sunt care judecă așa, și dacă ar fi achitați mereu, ar continua să profite de alții, cât de mult ar putea, deoarece li se… permite asta.

În cazul lor este ca și cum ai trata simptomul, nu cauza. Ar trebui tratată cauza din care ei s-au învățat să profite de alții, să-și facă un mod de viață din asta, din a profita de naivitatea, credulitatea și bunătatea altora.

Fără motivație nimeni nu mișcă nimic, nu-i așa?

Eu țin la liniștea mea, dar am impresia că se poate aluneca destul de ușor într-o situație… conflictuală, dacă încerci să ierți doar pentru liniștea ta. 
Oare dacă esti liniștit, constant, mai apare ceva de… iertat?
Adică neliniștiții atrag cumva situații în care au de iertat ceva, mai mult decât liniștiții, oamenii calmi?
Poate că la bază stă și faptul că atragem oameni asemănători, adică ori calmi ori agitați, după starea personală de moment și atitudinea noastră generală, atragem și situații, evenimente, în concordanță, consonanță, iar cei ce nu sunt calmi sunt mai predispuși la erori, greșeli, ce par, unele, de neiertat.

Problema celui ce nu poate ierta este constituită de ideea că el nu vrea să piardă nimic, nu suferă ideea de a pierde, iar iertarea pare a consta în a lăsa ceva de la el, a ceda ceva, a pierde ceva.

Nimic nu se câștigă, nimic nu se pierde, totul se transformă.

Dar, dacă nu poți percepe transformarea, procesualitatea ei, și nu poți vedea cu ce te încălzește ea, câștigul din pierdere și pierderea din câștig, poți bloca transformarea, axat fiind doar pe ideea de câștiga mereu ceva, fără a pierde nimic. Ideea de profit, de a fi mereu în profit, poate fi obsedantă, iar iertarea poate fi percepută ca afectând profitul personal. A nu putea ierta, înseamnă a nu putea să treci peste ceva, a te bloca în ceva. De exemplu într-un tipar, fix, rigid, bătut în cuie…

Dacă nu îți conștientizezi beneficiul tău, rezultat din actul iertării, actul pare a fi un sacrificiu de fapt, ți se pare că te sacrifici pentru binele altora, și atunci te poți simți victimă, poți avea sentimentul de autovictimizare, prin sacrificiu de sine, etc.

 

Proverbul este ok, dar nu ajunge, ca să zicem așa.

Este bine să fie analizat, explicat, într-un context mai larg, să fie pe înțelesul tuturor învățătura sa, utilitatea sa.

Este important și să revizuim ce înțelegem, sau ar trebui să înțelegem, de fapt, prin iertare și a ierta:

Iertarea este acțiunea de a ierta și rezultatul ei.

Renunțare la pedepsirea cuiva pentru o vină, scutire de pedeapsă.

Trecere cu vederea a greșelilor cuiva.

Acordare a mântuirii de către divinitate cuiva care a greșit și apoi s-a pocăit.

Împăcare cu cineva.

Eliberare, scăpare, a cuiva de ceva.

Dispensare a cuiva de o sarcină.

Scădere a unei părți din datoria cuiva.

Dezlegare a cuiva de un jurământ, o fagăduială.

Încetare a urmăririi cuiva.

Permisiune acordată cuiva de a face ceva.

Despre actul de a cere și a obține iertarea, în alte articole, să nu o lungim dintr-o dată prea tare, căci atât insuficiența cât și excesul sunt dăunătoare.

Câteva citate biblice despre iertare:
„Doamne de cate ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?

Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.” (Matei 18:21-22)

„Și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri”

„Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:14-15)

„Când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre”. (Marcu 11:25)

„Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!” (Luca 23:34).

În Biblie se pare că iertarea este echivalentă cu anularea unei datorii, cu a renunța la ceva ce ți se datora, cuvântul grecesc tradus prin „iertare” înseamnă „a renunța”, ca atunci când o persoană nu mai cere restituirea unei datorii.

În parabola despre sclavul neîndurător, Isus a echivalat iertarea cu anularea unei datorii (Matei 18:23-35).

„Neiertarea e otrava pe care o bei, sperând că moare celălalt”

În final, repet întrebarea din titlu: poți fi liniștit dacă nu poți ierta?

Răspunsul te invit să ți-l formulezi tu singur, meditând la ideile de mai sus, ca un exercițiu de gândire, unul util ție, sper.

Nu îți doresc liniște, căci poate nu ai nevoie de liniște acum. Poate ai nevoie de un pic de agitație, să se așeze apoi mai bine ideile în mintea ta, și trăirile emoționale în sufletul tău. Poate ai nevoie de o… schimbare, o transformare… 🙂

 

Comentarii Fb 

 

Lecturarea articolului

 

Articolul meu de blog ”Greșeala, acceptarea ei, iertarea”, cu lecturarea lui mai jos

Poți lăsa un comentariu mai jos, și poți participa la discuțiile de pe Forum (dă click pe Forum)

Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc!

Susține ceea ce-ți place   

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link: https://www.paypal.me/KatonaNicolae    Mulțumesc!

 

Dacă vrei să afli mai multe despre Kato și să accesezi resursele oferite: Link

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube: http://youtube.com/user/katonanico (dă click AICI să vezi toate playlisturile – peste 150)

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Mind Synergy - Stimulare cerebrală pentru relaxare profundă

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Abonare la Newsletter
De KATO, Acum

Ne purificăm prin suferință, sau ba? Calea lui Buddha

AL: – ”Se spune că „ne purificam prin suferință”  Nu sunt de acord. Nu consider că trebuie să sufăr că să înțeleg ceva, sau că evoluția înseamnă suferință.

Dumnezeu nu ne vrea nici in suferință, nici proști, nici să ne „tărâm” la picioarele sfinților

Nu ne- a făcut că să ne chinuie. În nici un caz… nici un părinte nu vrea suferință pentru copii lui.
Suntem aici să experimentăm, și în general ne-am ales noi experiențele
Am expermentat, majoritatea dintre noi, și suferința, atunci cănd nu știam câte știm acum.
O dată cu evoluția noastră suferință dispare. Suntem creatori și viața noastră este creația noastră.
Dacă îmi creez viața în lumina iubire și pace, nu am de ce să mai revin la suferință ( dacă sunt la facultate nu am de ce să mă întorc în cls I a) Nu mai face parte din planul meu.

Planul meu este în lumina și iubire ?

Sa aveți o zi minunata  ”

Kato: – Ar fi trei concepte de definit cât mai clar aici: ce înțelegi tu prin suferință, prin purificare, și prin Dumnezeu.
Poate percepția ta despre aceste trei concepte este diferită față de cea comună, e personalizată, poate negi ceva, așa cum cineva nega că ar exista greșeala, ca să se simtă el de fapt scăpat și eliberat de toate greșelile sale.
Căci dacă greșeala nu există, logic că nici greșelile sale nu există, deci s-a scos frumos așa.
Nici Buda nici Isus nu au negat existența a ceva, ci au oferit căi și mijloace de a rezolva probleme diverse, prin iubire, de exemplu.
Am putea afirma că dacă te poți păstra continuu în starea de iubire, suferința dispare, căci nu poți simți ambele stări în același timp, dar cine este capabil de așa ceva… super /supraomenesc?
Ipotetic, multe lucruri sunt posibile, dar, în același timp, multe sunt… improbabile, pentru marea majoritate a oamenilor.
Excepțiile întăresc regulile, deci poți fenta doar dacă ești de… excepție, excepțional.
Totul este posibil, teoretic, dar practica…

Dacă tu nu suferi acum, este corect să afirmi că nu există suferința?
Sau dacă nu iubești, că nu există iubirea?
Ce nu trăiești în prezent nu există?
Poate că pare să nu existe, pentru tine, dar există pentru alții, în prezent.

Prezentul ”conservă” ceea ce poate exista, actualizează, în sfera noastră de viață, prin experiențele altora, la care ne putem și noi… raporta, conecta, lega.

”Dumnezeu nu ne vrea nici în suferință nici proști…”
Cine / ce este Dumnezeu, de fapt?
Dacă nu ne vrea proști, cum stă poveste cu pomu cunoașterii?

De ce nu a lăsat oamenii să mănânce toate pomele din pom, să le termine, să aibă toată cunoașterea pomului cunoașterii?
Cum au gustat, cum i-a externalizat…
De pomu vieții… ce să mai vorbim, nu ne vrea veșnici, asta e clar.
Sau… ba?

Buddha a vorbit despre Eliberarea de suferință, și a murit de cancer…
Isus a vorbit de Mântuire, tot din prisma eliberării de suferință, de păcate, care aduc automat suferința la pachet, și a murit răstignit, schingiuit…
Cine nu a suferit nimic, niciodată?
Cine nu suferă?

Cine nu va mai suferi?
Cine a fost complet eliberat de suferință?
Du-te și nu mai păcătui…
Poate un om să nu mai păcătuiască deloc, niciodată?
Deci suferința își are rolul și importanța sa.
Care ar fi aia?

Principalele învăţături ale lui Buddha sunt sintetizate în ceea ce budiştii numesc „cele patru adevăruri sfinte”: – mai întâi, viaţa oamenilor este intrinsec nefericită;

– în al doilea rând, cauza acestei nefericiri o constituie egoismul şi dorinţele neîmplinite;

– în al treilea, egoismul şi dorinţele pot să înceteze, şi implicit, suferinţa, iar starea care rezultă, după eliminarea tuturor dorinţelor, este denumită nirvana (literal, extincţie);

– în al patrulea, pentru reprimarea dorinţelor şi a egoismului se recomandă calea nobilă cu 8 brațe: ideile drepte, intenţiile drepte, cuvântul drept, acţiunea dreaptă, viaţa dreaptă, efortul drept, atenţia dreaptă şi meditaţia dreaptă.

Lista celor patru adevăruri nobile

1. Primul adevăr nobil: Dukkha
Potrivit primului adevăr nobil, existența condiționată, așa cum este cunoscută de oameni, este suferință: nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință, a fi unit cu ceea ce nu iți place este suferință, a fi separat de ceea ce iți place este suferință.

Termenul suferință este de asemenea folosit pentru a exprima insatisfacția, pentru ca merge dincolo de durerea fizică.
Dukkha este primul adevăr nobil învățat de Buddha.

Cuvântul din limba pali (Dukkha) desemnează suferința sau durerea în sensul său curent.

Relevă totuși semnificații mai filozofice și mai extinse în învățăturile lui Buddha: cea de imperfecțiune, de impermanență, de conflict, de vid și de insubstanționalitate.

Termenul de dukkha este deci folosit în mod curent, în absența unei traduceri adecvate.

Suferința relevă trei aspecte:

-suferința fizică și mentală,

– suferința cauzată de schimbare și

– suferința cauzată de condiționări.

Suferința atinge toate nivelurile existenței, de la cele mai joase la cele mai înalte, cuprinzând chiar ceea ce în mod normal considerăm ca fiind agreabil: „ceea ce omul normal numește fericire, cel luminat numește dukkha” (Samzutta Nikâya).

2. Al doilea adevăr nobil (Samudaya): originea suferinței
Cel de-al doilea adevăr nobil este originea suferinței (Dukkhasamudaya-ariyasacca).

Acest adevăr este definit astfel:
„Este această „sete” (tanhā) cea care determină re-existența și re-devenirea (ponobhavikā), care este aviditatea pasională (nandirāgasahagatā) și care găsește fără încetare o nouă posesiune (tatratatrābhinandini), fiind vorba de setea plăcerilor fără sens (kāma-tanhā), setea existenței și a devenirii (bhava-tanhā) și setea non-existenței (vibhava-tanhā).”
Apariția (samudaya) setei (tanhā) depinde de senzație (vedanā), care depinde ea însăși de contact (phassa). Astfel, setea nu este cauza primară a suferinței, ci ea constituie cauza cea mai palpabilă și cea mai apropiată.

Setea desemnează atașamentul de lucruri si de idei (dhamma-tanhā) care produce re-existența și re-devenirea (ponobhavikā).

3. Al treilea adevăr nobil: Nirodha
Al treilea adevăr este cel al opririi suferinței (în sanscrită निरोध nirodha). El anunță că există o încetare a setei. Acest sfârșit al durerii este denumit „eliberare finală” sau nirvana ( निर्वाण nirvāna).’

4. Al patrulea adevăr nobil: Magga
Al patrulea adevăr este cel al drumului ce duce către încetarea suferinței (magga).

Acest drum este calea cu 8 brațe:

1 – opinii corecte,

2 – intenții corecte,

3 – vorbire corectă,

4 – mijloace de existență corecte,

5 – efort corect,

6 – acțiune corectă,

7 – atenție corectă și

8 – concentrare a minții corectă.

Acest drum duce la atingerea nirvanei.

Calea nobila octuplă (cu 8 brațe)  descrie calea catre sfarsitul suferintei, asa cum a fost prevazuta de Siddhartha Gautama.

Impreuna cu cele patru adevaruri nobile, constituie esenta budismului.

Este un ghid practic pentru dezvoltarea etica si mentala, cu scopul de a elibera individul de atasamente si iluzii, îndreptandu-l spre intelegerea adevarului despre toate lucrurile.

1. Intelegere perfecta
Intelegerea perfecta este inceputul si sfarsitul caii, si inseamna sa vezi si sa intelegi lucrurile asa cum sunt ele in realitate, si sa intelegi cele patru adevaruri nobile.

Întelegerea perfecta este aspectul cognitiv al intelepciunii.

Aceasta inseamna sa vezi lucrurile prin ele, sa profiti de natura imperfecta si nepermanenta a lucrurilor lumesti si a ideilor, si sa intelegi legea karmei si conditionarea karmica.

2. Gandirea perfectă
Se refera la aspectul volitiv, energia mentala care controleaza actiunile.

Poate fi descrisa ca angajamentul la auto-imbunatatirea etica si mentala.

3. Vorbirea perfecta
Vorbirea perfecta este primul principiu de conduita etica in calea cu opt brate. Conduita etica este privita precum un ghid pentru disciplina morala, care sprijina celelalte principii ale caii.

Acest aspect este esential, insa nu si auto-suficient, deoarece purificarea mentala poate fi atinsa doar prin cultivarea conduitei etice.

4. Actiunea perfecta
Este al doilea principiu etic, ce implica corpul ca mijloc natural de exprimare, se refera la fapte care implica actiuni corporale.

Actiunile poluate de intentii negative duc la stari de spirit nesanatoase, in timp ce actiunile sanatoase duc la o stare de spirit buna.

5. Modul de viata perfect
Omul trebuie sa isi castige traiul intr-un mod cinstit, si bogatia ar trebui sa fie dobandita intr-un mod legal si pasnic.

6. Efortul perfect
Poate fi vazut ca o conditie prealabila pentru celelalte principii ale caii.

Fara efort, care este un act de vointa, nimic nu poate fi realizat, in timp ce efortul poluat de intentii negative distrage mintea de la misiunea sa, iar confuzia va fi una dintre consecinte.

Energia mentala este forta din spatele efortului perfect, si aceasta poate sa apara intr-o stare sanatoasa sau nesanatoasa.

7. Atentia perfecta
Este abilitatea controlata si perfectionata de cunoastere.

Este capacitatea mentala de a vedea lucrurile asa cum sunt, cu constiinta clara.

De obicei, procesul cognitiv incepe cu o impresie indusa de perceptie sau de un gand, dar apoi nu ramane decat simpla impresie.

In schimb, aproape intotdeauna conceptualizam imediat impresiile si gandurile.

Interpretam si le punem raportam la alte experiente si ganduri, care merg dincolo de impresia originala.

8. Concentrarea perfecta
Dezvoltarea unei forte mentale care apare in constiinta naturala, desi la un nivel relativ scazut de intensitate – concentrarea.

Concentrarea este descrisa ca fiind monofocalizare de spirit, care inseamna o stare in care toate facultatile mintale sunt unificate si indreptate spre un obiect specific.

Concentrarea perfecta in scopul caii cu 8 brate inseamna concentrare sanatoasa, cu ganduri si actiuni sanatoase.

Conform unui aforism atribuit lui Buddha, un om care nu urmează Calea cu opt braţe îşi trăieşte viaţa asemeni unui copil care se joacă preocupat fără să observe că locuinţa în care se află e cuprinsă de flăcări.

Calea cu opt braţe este modul de a îndepărta suferinţa, a patra parte din cele patru Adevăruri Nobile.

Cele opt braţe pot fi împărţite în trei secţiuni:

1 – Sila (care se referă la acţiuni fizice, la gesturi),

2 – Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) şi

3 – Prajñā (care dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor).

Sila este educaţia cea mai morală, stilul de viaţă ascetic, simplist, abţinerea de la comiterea faptelor nepotrivite. „Sila” conţine trei izvoare:
– Stilul vorbirii foarte corect – aceasta reprezintă faptul de a nu vorbi într-un fel în care să jignească sau a nu vorbi prea mult; a spune totdeauna drept şi a nu minţi practic.
– Mod de a acţiona corect – este un mod care te învaţă cum să faci lucrurile corect, a face numai fapte frumoase şi a încerca să nu faci rău nimănui din ce este viu
– A trăi un mod de a fi foarte corect – acestastă cale îndeamnă ca felul de viaţă şi de a exista nu trebuie să jignească sau să vateme ceva persoană; totul pentru a nu produce suferinţă altuia

Samadhi este calea ce „dezvoltă controlul asupra minţii”.

Din această categorie fac parte trei căi:
– A depune efort corect – a face eforturi pentru autoperfecţionare
– A avea o atenţie foarte corectă – abilitatea mintală de a vedea în mod conştient lucrurile aşa cum vin de la sine
– Un mod de concentrare extrem de corect – aceasta se arată prin „a fi conştient de realitatea din interiorul tău, fără a avea vreo dorinţă”.

Prajñā este „înţelepciunea care purifică mintea”.

În această categorie sunt cuprinse ultimele două braţe ale căii sacre:
Înţelegere foarte corectă – interpretarea realităţii aşa cum este, nu cum pare a fi.
„Cuvântul samyak înseamnă „perfect”.

Există diferite moduri de interpretare a Căii cu opt braţe.

Pe de-o parte se crede că ea reprezintă o serie de etape progresive pe care credinciosul trebuie să le parcurgă, culminarea unuia din cele opt fiind începutul altuia.

Alţii consideră că cele opt componente necesită o dezvoltare simultană.

Parabola medicului
Cele patru adevăruri nobile sunt adesea comparate cu activitățile unui medic (भिषग्वर bhiṣagvara sau भैषज्यगुरु bhaiṣajya-guru): Persoana conștientă, luminată (बुद्ध buddha) are ca sarcină să vindece umanitatea cu propriile mâini. Va pune mai întâi un diagnostic, va căuta cauza bolii, va vedea dacă tratarea este posibilă și prescrie un remediu.

Cele 16 caracteristici
Fiecare din cele patru adevăruri are câte patru caracteristici:

Primul adevăr nobil:
1 Impermanența
2 Suferința propriu zisă
3 Vacuitatea
4 Absența de sine (impersonalitate).

Al doilea adevăr nobil:
1 Cauza
2 Originea
3 Producerea
4 Condiția

Al treilea adevăr nobil:
1 Oprirea
2 Pacea
3 Excelența
4 Renunțarea

Al patrulea adevăr nobil:
1 Calea
2 Cunoașterea
3 Facerea
4 Reușita”

Sursa: Wikipedia

 

Playlistul meu youtube Yoga, Budism, Hinduism246 de videoclipuri

Din playlist: „De la suferință la fericire. Esența învățăturii lui Buddha” cu Gonsar Tulku Rinpoche

 

Poți lăsa un comentariu mai jos, și poți participa la discuțiile de pe Forum (dă click pe Forum)

Distribuie articolul dacă ți-a plăcut, mulțumesc!

Susține ceea ce-ți place   

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link: https://www.paypal.me/KatonaNicolaeMulțumesc!

 

Dacă vrei să afli mai multe despre Kato și să accesezi resursele oferite: Link

-Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube :http://youtube.com/user/katonanico (dă click AICI să vezi toate playlisturile – peste 150)

 

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

Mind Synergy - Stimulare cerebrală pentru relaxare profundă

 

CĂRŢI SPIRITUALITATE (şi nu numai) recomandate de Kato :  http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

 

Vezi și alte articole:

Răul – Suferința, Binele și Viața. Legea Atracției

De KATO, Acum
%d blogeri au apreciat: